Intalnire de gradul zero

Intalnire de gradul zero

0
Intalnire de gradul zero
Intalnire de gradul zero

Mai deunazi povesteam in Dragostea pe fast forwad cum fosta mea prietena a decis oarecum sa ramana in cercurile mele apropiate printr-un “Da” hotarat. Rememorand acest aspect, sa purcedem, zic!

Saptamana trecuta, mare eveniment mare in Bucuresti, si anume, Noaptea alba a filmului romanesc. Evenimentul e unul mai vechi, insa spre deosebire de anii trecuti cand in cinema-uri rulau filme romanesti clasice si consacrate, capodopere din punctul meu de vedere, anul asta organizatorii s-au gandit sa aduca in atentia publicului creatii romanesti ceva mai noi si mult mai slabe … Trecand peste asta, hotarasc deci sa particip la eveniment cu o foarte buna prietena de-a mea, sa-i zicem … Irina … mare amatoare la randu-i de filme romanesti. Necunoscand nici unul din filmele prezentate in manifest, am lasat-o deci pe Irina sa se ocupe cu organizarea. Prin urmare, decizia a fost de a urmari 3 filme consecutiv la cinema Studio de pe Magheru. Cum in alti ani lumea nu se inghesuia la casa de bilete, stabilim deci sa ne vedem cu 15 minute inainte in fata studiolui.

Toate bune si frumoase pana cand am ajuns in locul cu pricina, cand, ce sa vezi? Mare coada la bilete! Lumea se stransese ca la urs in fata cinematografului.

– Irina … cred ca filmul de la 20 il vedem intr-o cafenea :)))

– Nu-i nimic, zise ea. Luam bilete pentru celelalte doua si taman bine, ca mai socializam si noi.

– Perfect!!! Zic sa ne asezam si la coada.

Eh si uite asa, cum ne-am asternut noi acolo-n fundul randului, cine credeti ca se aseaza fix in spatele nostru? Fosta prietena cu viitoru ei sot …. Pfffoaaa!!!, imi zic in gand …. Din multitudinea de cinema-uri existente-n Bucuresti, eu m-am gasit sa vin fix la asta!!! Ne salutam fugitiv intre noi, si-i zic Irinei printre dinti … Hai dracu sa ne tiram de aici, ca numai la film cu fosta si viitorul ei nu mai fusesem, in rest le-am facut pe toate :)))

Consultam manifestul si plecam catre Institutul francez, nu foarte departe de locul unde ne aflam, caci si acolo proiectau aceleasi filme.  Si uite asa o luam noi agale-ncetisor la pas. Prinsi in discutii, trecem de Institutul francez, si amuzandu-ne de neatentia noastra, ne intoarcem. Cand sa intram in curte, ce sa vezi, fix inaintea noastra intra cuplul minune. Ba ej prost?!?? Numai mie se poate intampla asa ceva!! … Si ajungem la casa de bilete 4 indivizi: eu, Irina, si cuplul minune.

– Ma cam urmaresti in seara asta!!!, zise fosta incercand un zambet

– Ce sa fac si eu, daca n-am de lucru acasa …

– Ia ziceti maica! Va dau bilete la asta care tocmai ce-a-nceput, sau la urmatorul?, zise tantica de la bilete, intrerupand ciudatul schimb de replici

– La urmatorul!!! zicem in acelasi timp eu si Irina, platesc repede, si plecam sa ne socializam in alta parte pana la inceperea filmului.

Peste o ora si ceva ne intoarcem deci la institut, unde, ca si la primul cinematograf, mare coada mare, curtea plina de cetateni …. pare-se ca desi se facuse ora, nu le dadusera inca drumul celor din sala. Dau o roata cu privirea-n toata curtea si nu vad nici o urma de cuplul minune. S-or fi razgandit, zic! Eh si uite asa ma pun pe glume cu Irina, facand pariuri pe cum se va imbulzi marea gloata de cetateni disperati dupa marile capodopere romanesti pe o usa minuscula, cum sigur o sa vedem o proasta care s-a gandit ea sa rezerve un rand intreg … in fine …

Stam la coada constiinciosi, intram in sala, si ginesc doua scaune pozitionate central in randul trei. O trag de cot pe Irina, si ne asezam. Sala cred sa fi fost una proaspat data-n folosinta, caci avea scaune rosu tapitate, moi si foarte confortabile. Si cum ma tolanesc eu asa in scaunul meu pregatit de proiectie, ma intorc catre Irina:

– Fix asta-mi doream in seara asta! Sa vad un film romanesc linistit intr-un scaun confortabil. Au fost vreo doua momente-n seara asta cand am crezut c-o sa-mi pun pofta-n cui!

– Uita-te subtil in spatele tau, imi zice ea, abtinandu-se cu greu sa nu izbucneasca-n ras.

Ce credeti ca mi-e dat sa vad in fata ochilor. Fix in spatele meu, cuplul minune! Ba ej nebun?????

Ma intorc catre Irina si ii soptesc:

– Da-mi doua palme!!!!

Foto credit: www.mons-diary.blogspot.com

Nici un comentariu

Raspunde