Corporatiste fara soft skills

Corporatiste fara soft skills

0
Corporatiste fara soft skills
Corporatiste fara soft skills

Dupa cum bine spuneam intr-un articol precedent, cred ca majoritatea noastra a celor care lucreaza, sau au lucrat o perioada in corporatii, a uitat cum sa traiasca si sa se bucure de micile placeri pe care viata le are de oferit. Ajungem asadar sa folosim intens smartphone-urile din dotare, ingrosand in mod evident randurile utilizatorilor de Tinder, caci, ce sa vezi, surpriza!!! … nu mai avem timp de o relationare “traditionala” cu oamenii din jurul nostru si care, in mod evident, nu ne sunt colegi de birou. Devenim deci animale antisociale, solitare si incapabile de a crea relatii ceva mai profunde cu cei din jur, asta ca sa nu punem la socoteala capacitatea de a le mentine.

Imi place sa spun despre mine ca am vazut si mi s-au intamplat atat de multe lucruri, incat putine m-ar mai putea surprinde. Experienta ce urmeaza a fi istorisita este una bifazata, si cu siguranta ambele faze m-au surprins.

Sa impletim deci firul epic cu faza nr. 1, in care tipic pentru o experienta Tinder-istica, ma match-uiesc cu o fata simpatica, foarte perspicace si cu pareri foarte bine articulate. Pentru a mentine discretia, sa presupunem impreuna ca personajul nostru feminin se numeste … Margareta. Inca de la primul schimb de replici, Margareta tine sa-mi explice cum ca, ea de fapt are instalata aplicatia de cateva zile si totodata, ca o floricica, ea nu vede in Tinder nimic mai mult decat un simplu experiment social. Aflam pe mai departe ca ea isi manifesta preocuparile zilnice intr-o companie mare si frumoasa, intamplator una din cele mai mari, si ca ea nu e asa … orice fel de corporatista … ci una manageriala, cu responsabilitati, aptitudini si “in charge”. Se intrezarea astfel tiparul descris in primul paragraf, cu mentiunea ca, pe masura ce discutia devenea din ce in ce mai elaborata si interesanta, constatam cu stupoare ca am reale dificultati in a observa frustrari sau carente de comportament in ceea ce o priveste.

Sentimentul de suprindere se propaga pe masura ce realizez calitatea discursului ei, curat, elegant si inteligent. Puteam sa jur ca am gasit unicornul cand, explicandu-i ca sunt un antreprenor semiesuat in cautare de job, se ofera sa-mi depuna cv-ul la corporatia careia ii dedica marea majoritate a timpului ei. Asa ceva pur si simplu nu e posibil …

Desfasuram discutia de-a lungul a mai multe zile si chiar, intr-o sambata noapte, purtam o conversatie telefonica indelungata. Stateam si ma gandeam in sinea mea cum, fata asta ridica stafeta atat de sus de rar ti-e dat sa vezi. Important de mentionat este ca, in cadrul conversatiei, Margareta imi adreseaza o rugaminte, care era in interesul meu, si anume ca, luni la pranz eram insarcinat sa ii aduc aminte sa-mi plaseze cv-ul la departamentul abilitat.

Buuuuun … pun reminder in calendar, iar luni la ora stabilita sun si ii aduc aminte. Se scuza elegant ca nu putem vorbi, ma asigura ca telefonul si-a atins scopul si ca ma va anunta cand cv-ul se va fi regasit in mainile recrutorului. Se face seara, si, cum nu primisem nici un semn din partea ei, dau sa-i scriu pe Tinder, s-o-ntreb de sanatate. Surpriza, Margareta nu era de gasit in lista de conversatii … pesemne ca-mi daduse unmatch …. dar de ce? dar cum? dar nu pot intelege …. Aia e …. ma resemnez si-mi vad mai departe de ale mele.

A doua zi pe la pranz, imi trimite un SMS in care ma anunta ca cv-ul meu a fost plasat cu succes. Sa capitalizam deci aceasta oportunitate pentru a restabili conexiunea, zic! Purced deci in a ii multumi pentru gestul facut (pe care l-am apreciat in cel mai sincer mod), declarandu-ma dator de cinste si afirmand ca mi-ar face o deosebita placere sa o scot la o cafea. “Thank you :) keep in touch si vedem :)”, zice ea. Sa nu ne fortam norocul si asa subred, deci s-o lasam pe ea sa dea un semn … zic!

Trece o saptamana … liniste deplina. Ma bag in seama subtil, inca testand terenul. Nici un raspuns! … Error, Error, Hard disk failure! … Te doare mintea! … Aia e … ma reresemnez si-mi vad in continuare de ale mele …

Trece o luna … si firul epic trece si el in faza cu nr. 2 … dar asta aici … :)

Photo credit: www.steppuki.deviantart.com

 

Nici un comentariu

Raspunde